Despre un BUN animator

Firul logic in a deveni un animator este precum am mai spus, sau daca nu am mai spus spun acum, destul de simplu si cuprinde cam asa:

1. Dorinta de a deveni –  care poate fi pur materiala (nu de alta dar rasplata financiara ajunge in cele mai multe cazuri sa fie peste un salar mediu bun…ca sa zic asa) sau poate sa ia nastere din diverse alte motive. Ideea e ca trebuie sa vrei, nu de alta dar ca sa lucrezi cu copiii nu e ca si cum ai zice „hai s-o fac si pe asta!”

2. Investitia in tine – si aici vorbesc despre cursurile de animatori care costa, nici mult dar nici putin… si  de timpul acordat participarii la cursuri, aproximativ 4 saptamani (in total toate cele 3 module)

Cam atat…pentru a deveni animator. Dar oare ajunge asta? Daca ma intreaba cineva pe mine daca asta ajunge raspunsul e categoric NU. Copiii nu au nevoie de animatori in tabara au nevoie de animatori BUNI sau de o echipa de animatie BUNA. Un animator care a trecut prin fazele 1 si 2 poate fi numit animator dar asta nu inseamna ca va fi chemat in tabere sau ca se va descurca ca si animator. De ce toate astea?

Am sa incerc sa explic…desi sunt multe lucruri care imi vin in cap….sper sa nu ma repet si sper sa nu uit ceva. Incep acuma cu BUN animator.

Ai cursurile facute bun. Ai 2 tabere in care esti stagiar, adica stai pe langa un animator mai batran (sau cu mai multa experienta) si inveti, ‘furi’ meserie, tai hartie creponata, decupezi, te ocupi de grupa mica – pe scurt ce face un stagiar (am sa dezvolt mai mult subiectul cu stagiul practic dupa ce termin cu BUN-ul asta…asa ca nu va apucati sa faceti presupuneri pripite…..e fain DA!) bun. Si asta nu e de ajuns. Dintr-un singur motiv pentru ca lucrezi cu COPII. Si COPII nu sunt ca animalele si nici ca si masinile. Si cand esti cu COPIII esti cu COPIII, nu mai ai probleme la scoala, discutii cu parintii, certuri cu gajicu’ sau gajica. Esti cu COPIII 100%. De ce? Din 2 motive de data asta : primul pentru ca …ai ghicit sunt COPII si al doilea ….pentru ca nu sunt ai tai (dar tu esti raspunzator de ei). Si mai este un motiv BUN si asta…..esti platit pentru asta. Da esti platit ca ei, COPIII, sa se simta bine, cat mai bine. Si asta inseamna in mare sa pui persoana ta pe locul 2 (DOI). Ei si asta devine pentru multi o problema. Am sa dau cateva exemple ca sa fie mai simplu pentru aceia care nu inteleg cum se face asta.

Exemplul 1

Drumetie lunga (6 km). 2 grupuri de copii, cei care merg mai repede si cei care merg mai incet. Animatori cu ambele grupuri (NORMAL). Primul grup ajunge la destinatie. Foamea e mare. Mancarea e la grupul al doilea. Unul dintre animatorii (tare flamand saracul) primului grup merge si isi cumpara o punga de chipsuri si mananca de fata cu copiii(mentiuni – copiii nu au bani de buzunar in taberele noastre, si se interzice sau se limiteaza pe cat se poate consumul de produse junk food sau bauturi energizante gen cola). NU SE FACE. (daca tot nu mai poti de foame (desi ai facut acelasi efort ca si copiii deci mai poti astepta) du-te undeva unde nu te vede nimeni si baga in tine pana te spargi sau cumpara ceva pentru TOTI…da nu chipsuri)

Exemplul 2

Tabara de schi. Cam pe la jumatatea sejurului (un sejur are de regula 7-9 zile). Oboseala in randurile animatorilor isi face simtita prezenta. In sala de mese. 50 de copii. Animatoarea de la grupa mica (6-9 ani, 12 „bucati”) le spune copiilor sa faca liniste ca ea e obosita si ca ei copiii nu stiu cat e de greu sa mananci daca ei fac galagie. NU SE FACE (motivul ca tu esti obosit sau indispus este ceva care trebuie sa tii pentru tine, copiii nu au nici o vina ca au venit in tabara sa se simta bine, si oricum nu-i intereseaza ca tu esti obosit)

Exemplul 3

Tabara de vara. Cu activitati tehnice: speo, catarat. Animatorul stagiar isi face planul cu ce vrea el sa faca. Sa se catere, sa mearga in nu stiu ce pestera. NU SE FACE. (in tabara esti la munca nu la distractie. daca este timp faci si tu ceva, daca nu te multumesti cu privitul in cel mai bun caz sau cu povestile copiiilor. Programul se face dupa nevoile copiiilor si nu neaparat dupa dorintele tale)

Cam asta este de zis despre un BUN animator.
Cititi, cugetati si daca aveti ce….intrebati

Stop.

1 comentariu

  1. Anca T said,

    25/03/2009 la 12:01 pm

    Foarte bine punctat cu atitudinea animatorului in fata copiilor. Nu e usor sa fi BUN animator, deci nu e joaca de copii cum ar crede unii. Iti trebuie multa responsabilitate, imaginatie, indemanare si trebuie sa te comporti ca un exemplu de viata petnru copii aia.
    Exemplele tale sunt super cu singura mentiune ca arata cum NU esti un animator BUN.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: