Ce inseamna prieten?

In primul rand m-am uitat in DEX…si acolo se zice asa: Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.

Buna definitia dar mi se pare destul de incompleta. Sau de fapt este completa dar nu se intra prea mult in detalii. In definitia de mai sus, daca acopar partea de afectiune deosebita poate fi un coleg de liceu, de facultate, de servici. Dar asta nu inseamna ca mi-e si prieten.

Sunt o persoana careia ii place foarte mult sa interactioneze cu oameni, sa vorbesc cu ei, sa incerc sa-i inteleg. Si cu toate astea, daca stau si ma gandesc (acuma cand sunt obosit si nervos, si cuvantul acela care incepe cu p si are 4 litere imi sta pe varful limbii si al degetelor) am un singur prieten.

Cu ce iese el muuult in fata celorlalti colegi sau cunoscuti de-ai mei? Am fost colegi de liceu.  Suntem destul de diferiti din punct de vedere al ocupatiei, nu ne vedem foarte des (el lucrand in strainatate), nu avem lucruri care sa ne lege (nu avem o firma impreuna, nu umbla cu sora-mea, nu lucreaza pentru mine). Si cu toate astea, nu ratam nici o sansa sa ne vedem sa povestim, ne sunam destul de regulat, ne ajutam daca e cazul in orice situatie (cu prioritate). Nu exista secrete intre noi sau ganduri ascunse…totul e pe fata.

E bine sa vreau prieteni, multi prieteni? Dar cum sa fac sa ii am? Oare pot sa fac asta?

Nu cred ca se poate sa faci pe cineva prietenul tau. Eu trebuie sa fiu eu in primul rand. Ca sa fiu prieten cu cineva trebuie sa fiu eu, asa cum sunt, altfel ar insemna ca il mint.

Tata imi spunea cand eram mai mic, si eu ii povesteam cati prieteni am, ca prietenii sunt foarte putini si nu se fac in cativa ani. Avea dreptate. Este nevoie de ceva vreme ca doi oameni sa devina prieteni. E nevoie de incercari prin care sa treaca pentru a deveni prieteni. Sunt oameni cu care m-am inteles foarte bine si in conceptia mea puerila am crezut ca suntem prieteni dar la cel mai mic cutremur totul s-a terminat.

Pot oare sa fac ceva? Pot sa intervin sau las lucrurile sa vina de la sine?  Filozofia mea de viata zice ca e bine sa mai dau o sansa, sa ma duc eu primul sa caut sa aduc lucrurile unde erau, sau sa le clarific (poate nu s-a intamplat nimic, poate e doar imaginatia mea bolnava). Si ma duc si vorbesc si apoi totul e ok, nu s-a intamplat nimic. Nimic…pana data viitoare. Ei si acum ce e de facut? Sa ma duc din nou? NU…… Asta mi se pare deja ca e cam fortat. Lucrurile trebuie sa vina din ambele parti…..daca e sa vina. Din pacate sunt putini oameni care sunt in stare sa-ti spuna „ma mai du-te in pana mea si lasa-ma in pace. Nu VREAU SA TE MAI VAD, ESTI PENAL SI MA DISPERI. Nimeni n-o sa-ti spuna asa…si de ce? E simplu….Daca mai am nevoie de el?

Nu mai citesc acuma sa vad daca are vreun sens ce am scris, am sa citesc maine sa vad daca seamana cu ce ma gandeam sa scriu .

Nasoala seara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: